Henry Kissinger, figură marcantă a diplomaţiei americane, cu faţete uneori controversate, secretar de stat sub preşedinţii Richard Nixon şi Gerald Ford, a încetat din viaţă la vârsta de 100 de ani, a anunţat organizaţia sa miercuri, într-un comunicat de presă, transmit AFP și Agerpres

Un jucător cheie în diplomaţia mondială în perioada războiului rece, Henry Kissinger „a murit astăzi, în casa sa din Connecticut”, conform sursei citate.

/www.hotnews.ro/

Stenograma Ceaușescu – Kissinger, 3 noiembrie 1974

(Bucureşti, 3 noiembrie 1974)

Strict secret de importanţă deosebită

NOTA DE CONVORBIRE

La 3 noiembrie 1974, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, preşedintele Republicii Socialiste România, l-a primit pe Henry Kissinger, secretarul de Stat al Statelor Unite ale Americii. La convorbire au fost prezenţi George Macovescu, ministrul Afacerilor Extern, Harry Barnes jr., ambasadorul SUA la Bucureşti și Sergiu Celac, interpret.

Nicolae Ceauşescu: Este cam scurtă şederea dumneavoastră; data viitoare ar trebui să staţi mai mult, să vizitaţi câte ceva în România.
H. Kissinger: Aş dori foarte mult.
Nicolae Ceauşescu: Poate după încheierea păcii în Orientul Mijlociu.
H. Kissinger: Poate n-ar trebui să aştept atât de mult.
Nicolae Ceauşescu: În orice caz, doresc să vă urez bun venit în România şi să exprim satisfacţia mea, a conducerii României pentru bunele relaţii existente între România şi Statele Unite, precum şi faţă de vizita dumneavoastră. Deşi scurtă, sper că va fi o vizită utilă.
H. Kissinger: Doresc să vă spun, domnule Preşedinte, că bunele relaţii iniţiate prin vizita preşedintelui Nixon în România reprezintă un principiu stabil al politicii noastre externe. Faptul că la noi a avut loc o schimbare a administraţiei nu afectează linia stabilită de dumneavoastră împreună cu preşedintele Nixon.

Preşedintele Ford este gata, ca şi mine, să continue acest curs şi să-l intensifice. Apreciem faptul că aţi trimis la Washington emisari speciali pentru a ne ţine la curent cu gândurile Dumneavoastră. Considerăm că aceste schimburi de păreri confidenţiale la nivel înalt trebuie menţinute.

Nicolae Ceauşescu: Eu apreciez mult atitudinea declarată şi dorinţa exprimată de preşedintele Ford, cât şi de dumneavoastră, în calitate de secretar de Stat al Statelor Unite, de a continua realizarea înţelegerilor stabilite cu preşedintele Nixon, la care dumneavoastră aţi avut o participare foarte activă, şi de a dezvolta în continuare, pe toate planurile, relaţiile noastre.
În conformitate cu obiceiul nostru de a trata oaspeţii cu toată atenţia, las la alegerea dumneavoastră iniţiativa de a spune cu ce să începem.
H. Kissinger: Domnule preşedinte, aţi fost deosebit de amabil să mă primiţi într-un moment care putea fi considerat, pe drept cuvânt, neconvenabil. Cred, însă, că vom putea acoperi toate problemele şi sunt gata să urmez ordinea pe care o preferaţi Dumneavoastră.
În ceea ce ne priveşte, vom urma practica noastră de a păstra note de convorbire la Casa Albă, iar nu la Departamentul de Stat, pentru a nu ne expune la nici un fel de indiscreţii. Se întâmplă ca, atunci când citesc ziarul „New York Times”, să constat că cei de acolo aleg mai bine telegramele pe care le primesc decât colaboratorii mei.
Nicolae Ceauşescu: Se vede că au un bun serviciu de informaţii.
H. Kissinger: Aşa este. Totuşi, informaţiile cele mai importante le ţin acolo unde nu pot să ajungă ei.

Nicolae Ceauşescu: Poate să începem, totuşi, cu problemele relaţiilor româno-americane. Aceasta cu atât mai mult cu cât prima vizită pe care aţi făcut-o împreună cu preşedinte Nixon acum cinci ani şi câteva luni a avut loc în preajma Congresului partidului nostru. Chiar l-am amânat cu o zi.
H. Kissinger: Nu am uitat aceasta.
Nicolae Ceauşescu: Şi acum vizita dumneavoastră are loc cu câteva săptămâni înainte de Congresul partidului.
Desigur, între timp situaţia s-a schimbat mult în lume. Atunci vizita a fost mult criticată de prietenii noştri. Azi se pare că noi suntem în situaţia de a-i critica.
H. Kissinger: Pentru ce? Pentru că au relaţii prea bune cu Statele Unite?
Nicolae Ceauşescu: Nu pentru că au relaţii prea bune, ci pentru a evita să se înţeleagă cu Statele Unite pe seama altora.
H. Kissinger: Am putea discuta despre aceasta mai în detaliu. Ce acorduri apreciaţi că s-au realizat pe seama altor ţări?

Nicolae Ceauşescu: M-am referit la faptul că noi suntem în situaţia de a-i critica pentru a preveni realizarea unor înţelegeri pe seama altora.
H. Kissinger: Înţeleg. Este o strategie bună.
Nicolae Ceauşescu: Pentru a reveni la relaţiile României cu Statele Unite. În 1969, am anunţat în comun că Statele Unite vor acorda României clauza naţiunii celei mai favorizate şi că va avea loc o extindere a relaţiilor dintre ţările noastre. Până acum, s-a realizat o extindere a relaţiilor, schimburile au sporit de câteva ori. Este drept că în trecut erau la un nivel scăzut. În ceea ce priveşte clauza suntem, însă, tot în domeniul declaraţiilor. Poate că aş putea anunţa – având în vedere că mai sunt doar câteva săptămâni până la Congres – că Statele Unite ne acordă clauza.
H. Kissinger: În problema clauzei nu doresc să vă plictisesc cu explicaţii privind problemele noastre interne. Sper că proiectul de lege va trece prin Congres în următoarele două-trei săptămâni. De îndată ce avem legea, vom acorda cu siguranţă clauza României.
Există, totuşi, o mică problemă cu amendamentul Jackson, pe care o voi discuta cu ambasadorul dumneavoastră şi cred că poate fi rezolvată destul de simplu. Va trebui, cred, să se acorde o anumită consideraţie faţă de amendamentul Jackson pentru a evita orice dificultăţi care ar putea apare mai târziu. Personal, nu ridic această problemă; nici nu cred că este bine pentru că ar reprezenta un amestec. De altfel, la Dumneavoastră nici nu se pune problema, ca în cazul Uniunii Sovietice. Noi considerăm orice gest din partea României ca fiind acoperitor în sensul acestui amendament.
Harry Barnes: La conferinţa sa de presă, senatorul Jackson s-a referit la cazurile de dublă cetăţenie.
H. Kissinger: Să ştiţi că declaraţiile senatorului Jackson nu reprezintă politica guvernului american.

Nicolae Ceauşescu: Am citit declaraţiile senatorului Jackson. Mi se pare că va trebui să-şi completeze amendamentul în privinţa României, în sensul că, pe lângă cererea de a acorda dreptul la emigrare – care, de altfel, este acordat de România – să se prevadă şi o intervenţie pe lângă guvernul român pentru a acorda dreptul de revenire în ţară, pentru că acum începem să avem probleme de acest fel.
H. Kissinger: Evrei sau alţii?
Nicolae Ceauşescu: Îndeosebi evrei, dar aceste lucruri le tratăm direct cu guvernul Israelului, şi într-un sens şi în altul.
H. Kissinger: Lui Jackson eu i-aş da libertatea de emigrare, fără drept de întoarcere.
În orice caz, nu cred că amendamentul Jackson reprezintă o problemă majoră. Dacă s-ar putea face ceva, de natură simbolică, privind cazurile de dublă cetăţenie sau de reunire a familiilor, aceasta ar îndepărta orice obiecţie.
La câteva săptămâni după adoptarea legii, noi vom acorda clauza României, înaintea oricărei alte ţări din Europa răsăriteană. Gestul la care m-am referit l-aţi putea face după aceea, în forma în care am putea să o stabilim de comun acord, la 1-2 luni după acordarea clauzei.

Nicolae Ceauşescu: Mie mi se pare, totuşi, că problema nu este bine înţeleasă. Practic, la noi nu există o problemă a emigrării. Lunar, pleacă din ţară un anumit număr, care este tot mai mic. Între cei de origine evreiască sau germană, cei mai mulţi pleacă acum în RFG. În total, mai sunt în România circa 55-60.000 de cetăţeni de origine evreiască, iar cei care doresc să emigreze sunt tot mai puţini. Deci, nu există nici o problemă din acest punct de vedere.
H. Kissinger: Singura problemă care există priveşte familiile unor cetăţeni americani şi cazurile de dublă cetăţenie. Este o problemă care poate fi rezolvată uşor, pentru că nici nu cauzează multă agitaţie.
Nicolae Ceauşescu: Există asemenea cereri?
H. Barnes: Cam 175 de cazuri de dublă cetăţenie şi 3-400 de membri de familie.
Nicolae Ceauşescu: Să vedem ce trebuie făcut ca să rezolvăm. Practic, cu Statele Unite nu avem probleme. Cu emigraţia română din SUA avem relaţii foarte bune. În fiecare an vin câţiva să se stabilească din nou în ţară.
H. Kissinger: Nici nu cred că există vreo problemă, am menţionat-o doar în treacăt.
Ambasadorul îmi spune că mai este o prevedere în proiectul de lege, potrivit căreia pentru acordarea clauzei este necesar şi un acord comercial de natură tehnică, referitor la facilităţile acordate oamenilor de afaceri. Aş sugera să se înceapă imediat negocierile pentru a fi gata cu acordul atunci când se va adopta legea. Pentru noi nu este nici o dificultate, aşa că ambasadorul ar putea începe tratativele imediat, pentru a termina luna viitoare. Noi vom accelera procedurile la Washington, deşi nu reuşim întotdeauna să facem totul în câteva săptămâni. Acest acord nu reprezintă ceva deosebit, este o procedură standard. De altfel, avem unul şi cu Uniunea Sovietică.

Nicolae Ceauşescu: În decembrie, noi am propus la Washington să încheiem un acord economic pe termen lung. Noi suntem gata să începem tratativele. M-am gândit şi eu să propun realizarea unui asemenea acord. Desigur, sunt de acord să încheiem şi o înţelegere referitoare la facilităţile de ordin tehnic.
Dorim, însă, şi un acord de colaborare economică şi tehnico-ştiinţifică pe termen lung. Avem asemenea acorduri cu aproape toate statele din Europa Occidentală.
H. Kissinger: Mi-aş permite să sugerez următorul program: întâi să încheiem acordul comercial tehnic; apoi se acordă clauza; după aceasta să începem negocierea acordului pe termen lung pentru colaborare economică şi acea parte a colaborării ştiinţifice care nu va fi acoperită de acordul cultural care se negociază acum.
Nicolae Ceauşescu: De acord.
H. Kissinger: Dacă ne încadrăm în program, am putea începe negocierea acordului pe termen lung în primele luni ale anului viitor.
Nicolae Ceauşescu: Complet de acord.
În ce priveşte problema acelor cetăţeni la care v-aţi referit, cred că trebuie să vedem şi să soluţionăm toate problemele pentru a nu mai avea motive de discuţii.
H. Kissinger: Ambasadorul va urmări această chestiune. De fapt, nici nu ştiam că există acest aspect înainte de a citi notele respective, în avion.
Nicolae Ceauşescu: Noi considerăm că acestea sunt lucruri curente. Din acest punct de vedere nu cred că între România şi Statele Unite se pot ivi asemenea probleme.
Am menţionat că s-a realizat o extindere a schimburilor; am dori, însă, ca guvernul SUA să încurajeze şi în continuare, poate mai mult ca până acum, realizarea unor investiţii în România. Poate va găsi şi căile de a acorda unele credite de investiţii în România, în colaborare cu firme americane, dar în condiţii mai avantajoase, ţinând seama de faptul că România este o ţară în curs de dezvoltare.